GARA VIEŢII TALE

Am fost un călător prin gara vieţii tale,

Micuţă, luminoasă şi cu un aer blând.

Şi m-am oprit atunci pe loc din a mea cale,

De ce tocmai acolo, n-am să-nţeleg nicicând.

 

Trecusem prin atâtea gări până la tine

Niciuna dintre ele nu m-a ţinut în loc

Nu ştiu ce, Doamne, s-a întâmplat cu mine

De-n gara ta, nebun, am vrut să-mi găsesc loc.

 

Veneam de prea departe şi-am vrut puţină pace

Mi-aş fi dorit căldură, iubire doar un dram,

Mi-am zis că-n gara mică eu aş avea ce face,

Dar uşa n-ai deschis-o şi mi-ai vorbit prin geam.

 

“Dacă tu vrei doar apă, am să îţi dau, străine,

Poate şi-un colţ de pâine dacă ţi-e foame rău.

Dar pleacă cât mai iute din gară de la mine

La mine-n sentimente nu e decât un hău.”

 

Stăteam stingher în uşă, peronu-era pustiu

Şi aş fi vrut de-acolo să nu mai plec nicicând.

Dar gara-ţi-era goală, un suflet plumburiu,

Şi-aşa avea să fie mereu în al tău gând.

 

Când trenul care vine mă va lua în lume

Spre alte gări străine unde mă voi opri,

Îmi voi reaminti de gara-ţi cu trist nume

Şi-o rugă pentru tine şoptit eu voi rosti.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s